prieteni la doza

Prieteni peste noapte

Antoine de Saint Exupery spunea : “nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. Iar oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri gata făcute de la negustori. Şi cum nu există negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni” .
Pentru cei mai mulţi dintre noi prietenia este un sentiment de ataşament reciproc ce leagă două persoane.
Peste noapte sunt legate tot felul de prietenii: prieteniile din universul politic în campanie electorală, când doi candidaţi devin prieteni sau când dintr- o data toţi românii eram prieteni cu Crin Antonescu şi dumnealui ni se adresa cu “dragi prieteni”, sau la cât de repede ne consideră un domn profesor prietenii lui “voi sunteţi prietenii mei” . Apoi profesorul ne-a spus că o să treacă anii şi nu o să mai fim prieteni. Cum aşa? dar azi de ce suntem prieteni? Aşa pur şi simplu pentru că ne cunoaştem.
Reţelele de socializare online sunt cea mai noua modă, toată lumea are zeci de prieteni ajungând chiar la zeci de mi. Oameni din toate colţurile lumii se numesc între ei prieteni, de la elevi până la politicieni, primari, miniştri, aşa am ajuns să leg 1500 astfel de prietenii, cunosc în jur de cincizeci şi doar cu zece vorbesc. Dacă într-o zi m-aş adresa preşedintelui: “Ce faci bă prietene! Ţi-ai pus poze noi? Nu vii să mă ajuţi să mut mobila aia? (...) Nu, nu sunt nebună, doar suntem prieteni pe hi5 “.
Suntem prieteni cu toţi aceşti care pretind a ne fi prieteni? Azi cu siguranţă nu mai suntem prietenii domnului Antonescu, mâine nu vom mai fi nici ai domnului profesor, cu siguranţă cei doi nu ne vor ajuta când vom avea nevoie şi mulţi din cei pe care îi considerăm prieteni vor face la fel.
De ce nu folosesc alte apelative care să nu implice un grad de afectivitate. Ei ne alintă “prieteni” doar pentru a ne influenţa modul de a gândi şi reuşesc, personajele se simt apreciate, stimate, simpatizate, dar nu este nici o legătură, preşedintele nici măcar nu mă cunoaşte, nici profesorul, nu suntem prieteni.

Nu eşti prietenul meu.