18 dec. 2010
si cum sa te mai iubesc?
Am 17 ani si m-am indragostit pentru prima oara. Constientizez cu atata lucidate ca e cel mai rau lucru care mi se putea intampla acum, i-as putea gasi calitati o mie, desi are numai trei, si defectele intotdeauna as putea sa i le scuz.Cea mai mare greseala.
Rectific: am 20 de ani si m-am indragostit pentru prima oara, dar nu de un barbat.
M-am trezit dupa 12 ore de somn, o noapte nedormita, ciocolata si o sticla de vin rosu.Si nu i gasesc nici un defect, iar calitatile nu pot sa i le scuz. Fabulos!
15 dec. 2010
Un loc, un pat, o oglinda, tacerea, razele soarelui iarna
Profesorul meu zice ca zece minute de somn sunt dumnezeiesti, dar eu prefer sa ma trezesc cu 10 minute mai devreme, intotdeauna mi se pare prea brusca trezirea si ridicarea din pat.
Astazi ii dau dreptate.
Am geanta trantita in mijlocul camerei. Nu pot sa-l parasesc.
Lumina ce strabate printre draperiile grele devine enervanta.
Zarindu-l intaia oara am simtit ca nu ma vrea, el fiind rece si sobru, precum un hol de spital.La inceput am ramas obligata de circumstante,dar l-am descoperit si apoi m-am indragostit.Incomplet, a fost nevoit sa devina amantul meu, iar eu m-am folosit de simplitatea si de caldura lui.
Am geanta trantita in mijlocul camerei, e acolo de cand am sosit, hotarata sa nu stau mai mult de doua nopti. Am zabovit saptamani, ascunsa de lume, ca o lasa ce sunt, negandu-mi prietenii si familia.
Locusorul meu de nebunii, camera asta alba si aproape goala, cu un pat pus langa fereastra si o oglinda imensa atarnata stramb de perete a fost sursa mea de inspiratie, iubita si amantul meu.
E dificil de inteles cum poti iubi un loc, un pat, o oglinda, tacerea, razele soarelui iarna, atat de mult, cum lucruri simple devin inevitabil parte din noi.
Sunt inca in pat, nu vreau sa plec.
12 dec. 2010
Dubla personalitate
Atrasa mereu de tot ce e nou, ar incerca tot timpul altceva, chiar si un iubit pe seara.Inca nu a reusit, dar ii surade ideea. Ii plac petrecerile. Isi adora prietenele. Se straduieste sa placa tuturor, sa nu faca pe nimeni sa se simta prost. E nesigura pe ea in medii noi, atrage baietii, le da sperante si niciodata nu se intalneste cu ei, sau da? depinde cat de mult ii place de el. Se plictiseste repede, ar vrea sa fie totul scenarii de poveste. Greseste, sterge tot si o ia de la capat. Ii plac iubirile doar la inceput, dar cand totul se complica, se retrage si fuge.
Ii place viata ei, dar ar pleca oricand, ar uita de ea fara sa i para rau.Dupa toate cate s-au intamplat,isi alege prietenii cu grija, putini, vechi si buni, asta daca are curaj sa-i numeasca prieteni. Nu incearca niciodata sa isi faca altii noi.E cunoscuta si prefera sa nu fie. E draguta si atat, nu i pasa de ce se intampla in jurul ei. S-a schimbat, vremea petrecerilor a apus, acum doar priveste, nu bea si nu fumeaza, nu iubeste, nu-i place nici un baiat, nu are vicii. E sigura pe ea si nu ii e frica de nimic, nu lasa capul in jos, nu admite greseli. Nu crede ca se va indragosti din nou vreodata.
Cand se plictiseste o schimba cu cealalta.
8 dec. 2010
Acel miros de vechi, de tigara
Era doar fum in jur. Pentru prima oara in viata ei stia ca vrea altceva, dar nu avea destul curaj sa il lase in urma.
Pentru a se calma, numarase treptele ce duceau spre aparamentul lor de la mansarda de atat de multe ori, incat acum i se parea insuportabil sa numere chiar si pana la trei.
Holul scarii ii devenise prieten, martor si confident.Se refugia aici de fiecare data cand vroia sa scape de el. Nu ii mai suporta prezenta asa cum nu suporta acel miros de vechi, de tigara imbibat in pereti. Incercase sa fumeze si ea,de nenumarate ori, dar se convingea mereu sa renunte, el ii spusese ca nu e bine si inca il mai asculta.
Purta o rochie neagra, stiletto si o jacheta dintr-o blana artificiala si ieftina vizibil. Intarziase, fusese nevoita sa ramana peste program. Mereu se bucura sa fie departe de casa, ar fi vrut sa nu se intoarca singura.
Intra, isi dorea sa nu il gaseasca acolo. Umbra lui se apropia, nu apucase sa scoata vre-un sunet, vroia macar azi sa scape de el, dar era imposibil. Era acolo si o chinuia. Era un chin cu care se obisnuise, pe care il iubise, dar acum era in plus.
Nu-i mai placea viata cu care se obisnuise.
Iesi, tranti usa si incepu sa planga.Isi aprinse o tigara,si inca una, si inca una, si se calma. Se ineca in propriul fum si isi adusese aminte ca nu ii placea mirosul de tutun, nu ii placea sa fumeze.
E de parere ca ar trebui sa inceapa sa faca ce nu-i placea, ar trebui sa il uite.
6 dec. 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)