Un loc, un pat, o oglinda, tacerea, razele soarelui iarna

Profesorul meu zice ca zece minute de somn sunt dumnezeiesti, dar eu prefer sa ma trezesc cu 10 minute mai devreme, intotdeauna mi se pare prea brusca trezirea si ridicarea din pat.
Astazi ii dau dreptate.

Am geanta trantita in mijlocul camerei. Nu pot sa-l parasesc.

Lumina ce strabate printre draperiile grele devine enervanta.
Zarindu-l intaia oara am simtit ca nu ma vrea, el fiind rece si sobru, precum un hol de spital.La inceput am ramas obligata de circumstante,dar l-am descoperit si apoi m-am indragostit.Incomplet, a fost nevoit sa devina amantul meu, iar eu m-am folosit de simplitatea si de caldura lui.

Am geanta trantita in mijlocul camerei, e acolo de cand am sosit, hotarata sa nu stau mai mult de doua nopti. Am zabovit saptamani, ascunsa de lume, ca o lasa ce sunt, negandu-mi prietenii si familia.

Locusorul meu de nebunii, camera asta alba si aproape goala, cu un pat pus langa fereastra si o oglinda imensa atarnata stramb de perete a fost sursa mea de inspiratie, iubita si amantul meu.

E dificil de inteles cum poti iubi un loc, un pat, o oglinda, tacerea, razele soarelui iarna, atat de mult, cum lucruri simple devin inevitabil parte din noi.

Sunt inca in pat, nu vreau sa plec.