Acel miros de vechi, de tigara

Era doar fum in jur. Pentru prima oara in viata ei stia ca vrea altceva, dar nu avea destul curaj sa il lase in urma.

Pentru a se calma, numarase treptele ce duceau spre aparamentul lor de la mansarda de atat de multe ori, incat acum i se parea insuportabil sa numere chiar si pana la trei.

Holul scarii ii devenise prieten, martor si confident.Se refugia aici de fiecare data cand vroia sa scape de el. Nu ii mai suporta prezenta asa cum nu suporta acel miros de vechi, de tigara imbibat in pereti. Incercase sa fumeze si ea,de nenumarate ori, dar se convingea mereu sa renunte, el ii spusese ca nu e bine si inca il mai asculta.

Purta o rochie neagra, stiletto si o jacheta dintr-o blana artificiala si ieftina vizibil. Intarziase, fusese nevoita sa ramana peste program. Mereu se bucura sa fie departe de casa, ar fi vrut sa nu se intoarca singura.
Intra, isi dorea sa nu il gaseasca acolo. Umbra lui se apropia, nu apucase sa scoata vre-un sunet, vroia macar azi sa scape de el, dar era imposibil. Era acolo si o chinuia. Era un chin cu care se obisnuise, pe care il iubise, dar acum era in plus.

Nu-i mai placea viata cu care se obisnuise.

Iesi, tranti usa si incepu sa planga.Isi aprinse o tigara,si inca una, si inca una, si se calma. Se ineca in propriul fum si isi adusese aminte ca nu ii placea mirosul de tutun, nu ii placea sa fumeze.

E de parere ca ar trebui sa inceapa sa faca ce nu-i placea, ar trebui sa il uite.